„Lumea reală”?! sau universul tău

În ultima vreme mă uit tot mai mult la orice prin întrebările: Ce e adevărat aici și ce e minciună? Ce știu eu?

Sunt întrebări prin care urmăresc primirea unor conștientizări, nu a unor răspunsuri. Nu îmi răspund din minte, ci îmi permit să percep informațiile de care sunt conștientă și rămân deschisă ca altele să poată ajunge la mine. Iar când ajung, mă întreb din nou.

Simți în corp, și în suflet ce e adevărat sau nu pentru tine. Iar uneori pur și simplu știi. Nu din ego.

Așa navighez perspective care îmi fac viața mai interesantă și mai coerentă cu ceea ce are sens pentru mine — perspective care creează spațiu, pace, liniște, bucurie. Care îmi deschid experiența abundenței în feluri ce depășesc vederea, auzul… și mai ales ceea ce lumea definește ca fiind „lumea reală”.

Când studiezi, realizezi că realitatea de la televizor și cea a maselor, inclusiv cea materială, nu este autentică pentru tine. Dar experiența fiecăruia dintre noi este unică — și asta ne creează realitatea. Dincolo de asta sunt legile universului, daaaar… revenind: asta mă face curioasă să întoarcem niște concepte pe toate părțile și să testăm ce este adevărat pentru noi… pentru tine.

Când ești în contact cu ceea ce este adevărat, nu ai nevoie să explici, să justifici, să convingi. Asta e puterea adevărului. Asta e puterea adevărată.

Wow! Cum a venit subiectul singur (iubesc conștiența). Deci iată primul subiect de pus sub semnul întrebării: Ce e de fapt puterea adevărată?

În „lumea reală” (adică nu) — spun asta pentru că mulți oameni practică spiritualitate, dezvoltare personală, afirmații, meditații etc. până când apare un obstacol. Și atunci aceste activitați devin hobby-uri, practici "făcute". Sunt lucruri ținute în secret, sau puse în categoria „lumea mea ciudată”.

Iar dacă nu recunoaștem și nu ne asumăm ce știm — adică ce percepem — ne aruncăm pe noi, sufletele noastre, capacitățile noastre de creare a vieții la gunoi. Ne invalidăm, ne sabotăm și nu avem cum să fim autentici sau să avem încredere reală în noi.

Poate asta ne arată situația de la nivel global; tot dezastrul și disonanța ne arată că nimeni nu știe mai bine pentru tine. Tu ce ești și ce alegi pentru tine? Și ăsta e un punct de vedere interesant: dacă mă iubesc, îmi văd de ale mele? Nu e vorba de sinele egotic, ci de tine — ființa măreață care include, căreia îi pasă, care ca să fie tot ce e trebuie să își revendice părțile ascunse prin rușine și judecată, să învețe să primească și să se împuternicească.

Revenind, puterea cea mai mare vine cu cea mai mare gentilețe și bunătate. Cu iubire. Iubirea nu are judecăți. Nici negative, nici pozitive. Așadar nu salvează, nu se sacrifică, ci contribuie. Creează spațiu. Primește. Oferă necondiționat din ceea ce va crea cel mai măreț. Prezența totală e iubire și putere. Și poți observa cum momentul în care cineva intră în reacție a plecat. A plecat cu ceea ce a venit să-l ia de mână. Cu ce stârnea mai mult. E asta putere? Sau e renunțarea la ea? Cum ar fi dacă pacea e putere? Nu evitarea, nu a fi preș, ci alegere de avea pace cu orice are loc. În conștiență nu putem separa energiile. Pacea nu e definiția noastra despre ea. Nu are granițe. Nici iubire. Toate energiile își contribuie și îți contribuie. E comuniune.

Cum ar fi dacă acesta e timpul nostru? ACUM avem ocazia nu să fim răzvrătiți, ci să alegem. Care e valoarea din a lupta pentru dreptate? Suntem împinși să ne deschidem și să vedem ce design am imprima lumii dacă ne-am da voie și asta nu e despre dereptate, ci, ce e posibil?

Cine trebuie să-ți dea voie ca TU să îți dai drumul în viață? Ca să îți exprimi esența?

Consideră că ai primit permisiunea acum.

Ce ți-ar plăcea să fie viața ta de acum încolo? Cum ar fi dacă poate fi atât de simplu?

O călătorie de un milion de pași începe cu unul.

Te descurci. Cum ar fi dacă nu trebuie sa știi ce urmează după primul pas? Realitatea e că nu știi. Cognitiv nu ai cum să știi. Nimeni nu știe. Vor să creadă că știu. Mintea...

Daaaar tu ca ființă știi. În suflet știi. Nu din definiții și control. Ești bine și vei fi bine. Alegi să îți dai drumul în a funcționa din ceva mult mai conștient? Dintr-un spațiu în care Universul chiar are spatele tău, pentru că ești dispus să apari pe bune pentru tine?