Azi conopida verde mi-a schimbat viața... iar

Nu, nu conopida în sine. Ci partea aia… cu schimbarea. Iar.

Poți să te uiți la ea fără să simți comunicarea subtilă, inteligența care pulsează în tot ce trăiește și creează viață? Cei care încă gătiți pentru Paște îmi puteți mulțumi mai târziu — măcar acum gătitul poate deveni un pic mai magic. :)

Câte lucruri te trag de mânecă atât foarte subtil, în fiecare zi? Iar noi nu le vedem pentru că am decis deja cum să le vedem, cum să ne raportăm la ele, cum să le încadrăm, cum să simțim? Mamăăă… cât nu ne vedem unii pe alții în relații? 💥

Mă întrebam azi, pe langă câte trec zilnic fara sa le văd cu adevarat? (Pe scurt: cam toate :))) În timp ce am senzația că sunt focalizată și mă gândesc la "lucruri importante de făcut". 

Și totuși… câte dintre aceste lucruri au o gentilețe atât de mare încât ne contribuie oricum, chiar dacă noi le etichetăm și le limităm?

Mi‑a plăcut când am auzit undeva: „Cea mai mare putere vine cu cea mai mare gentilețe.” Era vorba despre Dumnezeu.

Ne așteptăm să apară îngeri sau ființe de lumină, dar cum ar fi dacă totul ni se arată mereu — doar că o face cu o gentilețe care nu încape în împărăția minții și a ego‑ului? Acolo e deja plin. Am umplut noi tot spațiul și e galagios ca naiba. :))

Așa că poate e nevoie să ne racordăm la altă frecvență. Să folosim alt sistem de comunicare. Mai ales cu natura... oamenii admiră frumusetea, fac poze, fac mișcare, fac eforturi pentru a ajunge în "locuri speciale". Și dincolo de ceea ce spun ca i-a determinat să iasă din casă, e o anumita energie din care vorbesc, care nu are legatura cu motivațiile declarate, e ceva ce i-a chemat acolo.

Există un alt plan al comunicării în care ai claritate fără să explici. Și dacă tot am ajuns aici...

🌿 Pe câte paliere comunici cu oamenii și nu ți‑ai revendicat încă asta?

Ce e frumusețea pentru tine? Lasă‑ți sufletul să îți spună, nu mintea.

Cât de diferit e să îți permiți să ai această trăire în felul tău, versus a vorbi despre asta și a încerca să o definești încât să aibă sens pentru alții?

Cât din prezența ta restrângi în preajma oamenilor — și cât mai puțin în natură? Și dacă ai avea asta doar pentru tine? Doar pentru că e distractiv? Fără să fie nevoie de cuvinte?

Cum ar fi dacă alegi acum să nu te mai dai la mai încet pentru că și alții sunt în jur? Cum ar arăta viața ta? Cum s-ar simți? Cum ar arăta viitorul? E mai mult asta ceea ce vrei și ai venit aici să trăiești?

Mai jos poți descărca un booklet care să îți contribuie în această călătorie.

Arta curiozității absolute - Letitia Potorac.pdf

Descarcă PDF • 14.69MB