Cine alegi să fii în situația în care ești acum?

Obișnuiam să mă întreb des, mai ales când eram copil, de unde am aterizat în lumea asta — pentru că nu mă potrivesc. Și scriu la prezent, pentru că e mai valabil ca oricând. După îndelungi investigații, am câteva variante legate de origini. (Ca să fie clar, mama, nu, nu mă refer la originile care se opresc la concepție.)

Astăzi mă bucur că nu mă potrivesc. Nu pentru că m-ar face „deosebită”, ci pentru că am înțeles că firescul și naturalul nu sunt sinonime cu normalitatea sau asemănarea. Poate că firescul e disponibilitatea de a fi diferit și de a include alte perspective — fără judecăți.

Pe această planetă, în experiența materială, avem posibilitatea de a trăi diferența, ca și cum am fi separați. Și… cum ar fi dacă aici e cheia? Diferența nu înseamnă mai bine sau mai rău, mai corect sau mai greșit — ci doar diferit. Pentru fiecare dintre noi funcționează altceva.

Cum ar fi dacă ne-am întreba: Ce funcționează pentru mine aici? Ce știu eu? Ce contribuție pot fi prin alegerea mea? Ce contribuție pot primi pentru claritate? Ce creează dacă aleg asta?Hei, corp, ce știi tu? Ce ar crea mai măreț pentru noi toți aici?

Fără să mergem în minte, fără să alcătuim răspunsuri, fără judecăți, fără forță, fără control. Asta înseamnă să fim conștienți — în propria noastră percepție.

Cum te simți când citești aceste rânduri? Te fac să te simți mai ușor? Te inspiră? Sau se activează barierele, mintea, rezistența? Ce îți arată asta?

Frica este opusul iubirii și comuniunii. Ne deconectează de la coerența naturală pe care o avem cu Tot ceea ce este. Când ne separăm de fluxul firesc al vieții, corpul strigă prin disconfort. Și nu, nu ești ceva mic sau patetic. Ești ceva frumos și măreț — dar nu atunci când funcționezi din „Eu, Eu, Eu” și „mie, mie, mie”.

Nesiguranța, sacrificiul, rolul de salvator — toate sunt despre separare. Despre un univers al lipsei, unde ne simțim singuri, îi vedem pe ceilalți ca neputincioși și viața ca o povară. Acolo e distorsionarea. Acolo e controlul, frica, lupta, dezîmputernicirea. De asta scriu acum, aici.

E momentul să fim, mai mult decât să gândim. Când gândim, nu suntem în corp. Pierdem energia vitală și suntem folosiți de cei mai determinați pe ceea ce vor. Cei tranzacționali știu bine ce vor — și în realitatea asta le iese. Dar ceea ce poate imagina mintea ca „mult” e infim față de ceea ce îți arată sufletul.

Așa că acum e momentul tău, frumos tu, să strălucești.

Alegi?

Cum ar fi dacă, în fiecare moment, ai fi dispus să dai drumul la energia a ceea ce tu și alții ați decis că ești? Și ai fi.

Nu cine ai fost ieri. Nu cine cred ceilalți că ești. Nu cine „ar trebui” să fii. Ai fi tu și ai apărea cum necesiți atunci. Când ești tu ai adevărată pace și liniște. E cel mai simplu lucru. Cel mai dificil e să fii cine nu ești. Iar noi am învățat invers. Iar acum putem schimba asta.

Cine vreau să fiu acum, cu situația asta? Ce ar crea mai măreț?

✨ Daca nu te-ai raporta la vechile tale reactii, ce ai alege?

✨ Daca nu ai functiona din obisnuinta, ce ar deveni posibil?

✨ Daca nu ai incerca sa fii "corect", ci doar tu, cum s-ar simti?

✨ Ce versiune a ta ar crea mai multa usurinta aici?

Ce am observat la mine e că nu trebuie să „mă transform” înainte să aleg diferit. Uneori, alegerea vine prima — și schimbarea o urmează.

Poate azi e despre a fi mai blând cu tine. Poate e despre a spune un adevăr mic pe care l-ai tot evitat. Poate e despre a nu te mai micșora într-o conversație. Poate e despre a te surprinde pe tine cu o alegere nouă.

Așa că îți las asta, cu toată căldura: Cine alegi să fii în situația în care ești acum?  Nu în teorie. Nu în viitor. Ci aici, în realitatea ta de azi. Și ce s-ar schimba dacă ai începe să te comporți ca acea versiune… chiar de acum?

Programul meu pro bono continuă - în fiecare săptămână ofer o sesiune gratuită. Dacă ai nevoie de ajutor contactează-mă pe numărul de telefon sau rețelele sociale.