Ce te face fericit? Ce sa vezi, si pe mine sa fiu eu . Dar ce e asta? Cum e sa fii tu pentru tine?
Pentru mine azi de exemplu a fost sa ma bucur de cat de diferit vad eu lucrurile si sa constientizez a milioana oara asta intr-un mod un pic diferit si sa imi dau seama a milioana oara un pic diferit, de cum presupuneam ca sunt cumva ca altii si ei diferiti si pe lungimea mea de unda. Mda... dragalas dar nu foarte inteligent din partea mea. Mai e cineva in situatia asta?
Si azi asta a facut click in alt fel si pun pariu ca o sa tot faca pentru ca imi dau seama ca la click-ul asta au contribuit toate celelalte constientizari si alegeri si gafe delicios de penibile (arata delicios cand te uiti la ele din viitor) si experiente care pareau sa nu aiba legatura.
Si am realizat (a milioana oara din alta perspectiva) cat de multa greutate aveam si nici macar nu o puteam recunoaste de-a lungul timpului dar o taraiam dupa mine si aparam, din cauza aceastei presupuneri. Pentru ca simultan incercam inconstient sa fac o gramada de alte lucruri sa se alinieze cu credinta mea si trebuia sa controlez ca o gramada de alte lucruri sa nu patrunda in realitatea mea si practic nu cumva sa le constientizez (de parca poti pe bune sa ascunzi chestii de tine).
Mie puterea asta a noastra de a ne minti mi se pare fascinanta si practic ce am putea descoperi si dezvalui daca nu ar mai fi cazul sa facem flic-flacurile astea de potrivire cu puncte de vedere pe care le au sau nu altii.
Cu toate lucrurile care presupunem ca sunt intr-un anumit fel - si de cate ori nu ai simtit disperarea altuia sa vezi lucrurile ca ei mai ales cand erai copil... cat ai perceput nevoia mamei de a fi utila si ca tu sa vezi prin ochii ei, sau tata, bunica, vecina etc. Dar zic mama pentru ca normal ca pe ea trebuie sa dam vina in terapie muahaha! Glumesc.
Si implicam o gramada de forte constiente si inconstiente care sa creeze acest rezultat peisagist al realitatii pe care alegem sa o avem in functie de diferiti factori. Realitatea nu exista in functie de factori, ceea ce e adevarat e. Ceea ce e real pentru noi posibil sa nu fie si adevarat. Iar in interior stim ce este de fapt adevarat de asta avem reactii cand ne conectam la ceva. De asta vedem reactii la oameni acolo unde nu sunt congruenti cu ce e adevarat pentru ei (la altii e mai usor de vazut). Dar nu stim rational si cognitiv, si practic din motivul asta corpul care e constient ne indica prin limbajul lui.
Si iata-te aici incercand sa ajustezi ceea ce pur si simplu este, adica tu, fiinta asta diferita, constienta cu posibilitati infinite la chestia asta din afara adica altii, societatea, familia cu regulile si regulamentele ei, realitatea asta exterioara care cere practic asemanare, definitii cadre in care sa te puna ca sa fii un element controlabil si de inteles.
Si atunci primesti semnalele din jur si absorbi cam cum sa judeci si sa te judeci si sa te creezi similar cu altii pentru ca asta ar insemna ca cel putin faci un lucru bun. Si apoi esti revoltat ca faci asta si arati ca tu esti diferit, da, diferit de altii dar in categoria celor revoltati si nu atat de diferit pe cat esti tu.
Si daca nu esti de inteles mai supravietuiesti? Cum ar fi daca atunci prosperi? Nu pentru ca excluzi, te separi si esti razvratit ci pentru ca ai de fapt resursele sa vezi tot si sa ai ingaduinta cu ce aleg altii pentru ca ai ocazia sa recunosti ca aia nu e realitatea ta. Nu e circul tau si nu sunt maimutele tale dar e distractiv de fapt sa poti primi spectacolul fara sa mai fie problema ta sa controlezi. Si cum ar fi daca putem de fapt crea o schimbare mai potenta in lume nu prin lupta, nu prin evitare, cu siguranta nu prin judecati si comentarii de pe margine ci prin a alege tot ceea ce de fapt functioneaza pentru noi? Iar casa noastra nu e doar curtea noastra, e planeta. Iar familia noastra nu sunt doar o mana de persoane ci toate natiunile. Pentru ca oricum familia e locul care iti aprinde toate butoanele dar poate avea si energie hranitoare si daca familia in care te-ai nascut nu e hranitoare pentru tine cum ar fi daca poti alege cu cine si cum iti petreci timpul si creezi, fara sa fie necesar sa te zbuciumi si sa cauti validare sau sa o oferi?
In fine, daca cineva inca mai urmareste asta si nu am explodat neurologia sunt profund recunoscatoare si poate ca esti ca mine si ne-am gasit in sfarsit! Glumesc
Cam asa functioneaza creierul meu cand e relaxat si pasionat si n-as schimba asta.
Dar pe bune, unde esti tu mega geek si ciudat si tocilar si entuziasmat ca un copil si absolut enervant pentru altii cand esti mult si intens si unde nu te intelege nimeni? Si daca e ceva pentru care te judeci, cum ar fi daca ce e de fapt dedesubt nu e ceea ce parea a fi si asta poate deschide noi universuri pentru tine daca iti permiti sa te uiti cu adevarat?
Comentarii